MATCA — Drama metafizica de Marin Sorcscu. A fost publicata in revista „Teatrul', nr. 9, septembrie 1973, iar apoi in volumul Setea muntelui de sare, aparut in 1974 la Editura Cartea Romaneasca. Premiera absoluta a piesei a avut loc Ia 15 octombrie 1974, in Elvetia, pe scena companiei „Le Nouveau Theatre de Poche' din Geneva. In aceeasi luna, piesa este montata la Teatrul Mic din Bucuresti, in regia lui Dinu Cernescu, iar un alt spectacol este regizat de autor, in anul urmator, Ia Teatrul Tineretului din Piatra Neamt. Tradusa in franceza (1975), rusa (1978), macedoneana (1979), maghiara (1980), engleza (1985), piesa este jucata pe numeroase scene ale lumii. Daca pentru protagonistii parabolelor filosofi* co-dramatice cu problematica existentialista, Iona si Paracliserul, aspiratia inspre absolut -in descendenta camilpetresciana - era redeva-bila unei etici moderne a cunoasterii, eroina din Matca, ultima tragedie a trilogiei Setea muntelui de sare, intrupeaza de asta data o etica primordiala, pe care se intemeiaza ontologia insasi.

Paracliserul by Marin Sorescu represents a Romanian drama written by one of the most appreciated authors. It shares loneliness, paranoia, drama and dispair. Alte opere scrise de Marin Sorescu: Singur printre poeți (1964) Poeme (1965) Moartea ceasului (1966) Tinerețea lui Don Quijote (1968) Unghi (1970).

Nascatoare si, prin aceasta, in chip simbolic, si „invatatoare, Irina - conferirea de nume propriu personajului fiind aici menita sa faca verosimil prototipul, sa dea corporalitate si firesc Ideii - este, cum afirma autorul in prefata piesei sale, nimic mai mult decat o femeie care „rade de potop, tinandu-se cu mainile de burta'. Ironia acestui gest cu valente arhetipale al femeii gravide care, sigura pe „ctitoria ei, isi permite sa rada condescendent in fata potopului apocaliptic, are cu totul o alta semnificatie, in ordinea filosofici dramatice sorescicne, decat, de pilda, ironia tragica exprimata de biblicul lona in piesa omonima. In momentul temporarei intreruperi a efortului sau cognitiv (zadarnicit de un demiurg rau, in sens gnostic), Iona se recunostea drept victima unei ironii transcendentale. Identificand in final sensul fatalmente contrar („E invers. Torul e invers. Dar nu ma las.

Plec din nou.' ) al cautarii sale spirituale, replica lui aminteste, in ciuda aparentului optimism, de tragicomicul metafizic al fatidicului cuvant „viceversa' din finalul prozei caragialiene Doua loturi. Prin taranca Irina, in schimb, increzatoare in chip firesc in „solidaritatea lucrurilor gravide', se exprima un tip de ironic cu rosturi speciale, sotcriologice, din perspectiva careia experientele fundamentale ale mortii si ale nasterii nu pot fi nicicand separate, ele fiind consubstantiale in ordinea ethosului mitic de extractie folclorica. Aceasta Urmutter. „imi trebuie un personaj singur', scrie dramaturgul in prefata piesei, „care sa invinga singuratatea si absurdul.

Acest personaj nu putea 11 decat o femeie. O femeie insarcinata. Adica: echilibru, traditie, continuitate. Sfarsit si inceput. Mosul isi arc la randul sau propria arca ori „matca' thanatica, cosciugul sculptat dintr-un stejar, care va deveni in cele din urma leagan si barca de salvare pentru fiul Irinei. Criticul Valentin Silvestru remarca in legatura cu Matca so-resciana „aliajul foarte personal de patetic, macabru si comic'.

De fapt, dialogul femeii gravide, Irina, cu tatal sau muribund (in realitate, doua monologuri convergente) despre cea de-a doua matca (cosciugul-arca) se resimte de cthosul acelui paradoxal „rasu-plansu', specific dimensiunii romanesti a existentei. Dupa Mircea Vulcanescu, de pilda, nu se poate vorbi de imposibilitate absoluta sau de iremediabil, romanului lipsindu-i crispatia tragicului, nu insa si nobletea masurii. Iata o ilustratie a acestei asertiuni:,Mosul: () Ma bagai in sfarsit in lada in corabie Ma urcai in Arca lui Noe / Irina: iti arde de joaca / Mosul: Aici parca e mai cald. Tridef 3d 7.4 keygen. Ma lua cu frig, aici e mai cald / Irina: Macar iti vine bine? / Mosul: Ba ma cam tine sub o coasta (Rade.) () N-o sa ajung eu prea departe nici cu luntrea asta / Irina: Ce-ti trebuie sa mai calatoresti?' Frecventele confuzii iscate intre aluziile thana-tice si cele legate de miracolul „facerii' abunda in aceasta „capodopera de mici proportii' (Jacqueline Thevoz), piesa-sinteza a trilogiei (C.